Clădirea noastră este închiriată, cine este responsabil pentru consumul de energie în raportare

Sediul închiriat se încadrează înScope 2, nu în Scope 1

Consumul de energie al unui sediu închiriat se raportează pur și simplu, chiar dacă nu ești proprietar. Determinant nu este proprietatea clădirii, ci cine plătește factura de energie și cine are controlul operațional asupra utilizării. Dacă închiriați sediul și racordarea la energie este pe numele dumneavoastră, atunci consumul se include în emisiile indirecte din energia achiziționată (scope 2) activității dumneavoastră — exact ca și cum ar fi un sediu pe care îl dețineți.

Singurul caz în care aceasta este diferit este dacă proprietarul plătește energia și o transmite mai departe fără ca dumneavoastră să aveți o racordare proprie sau un contor — gândiți-vă la o unitate de birou cu costuri de servicii all-in. Atunci consumul respectiv se încadrează strict în emisiile Scope 3 ale proprietarului și ați putea să-l vedeți ca serviciu închiriat. În practică, cele mai multe chestionare de clienți pur și simplu cer consumul total de energie pe an activităților dumneavoastră de afaceri, indiferent de această împărțire — și această cifră o extrageți din facturile dumneavoastră sau, în cazul chiriei all-in, de la proprietar.

Pe ce se bazează aceasta: Protocolul GHG și modulul de bază VSME

Protocolul GHG împarte emisiile în Scope 1 (surse proprii), Scope 2 (energie cumpărată) și Scope 3 (restul lanțului de valoare) și leagă Scope 2 de cine cumpără și consumă energia — nu de cine deține sediul. În cazul sediilor închiriate cu o abordare de "operational control", metoda obișnuită pentru IMM, consumul se include la chiriaș imediat ce acesta cumpără energia. Modulul de bază VSME al EFRAG întreabă în modulul mediu despre consumul total de energie al întreprinderii fără a face distincție între locațiile proprii și cele închiriate, ceea ce se aliniază cu această clasificare Scope 2.